01

02

03

Istoric

Maria Radna, principalul loc de pelerinaj al Diecezei Romano-catolice de Timişoara

1325 Regele Ungariei Carol Robert de Anjou construieşte la Lipova o mănăstire şi o biserică închinată Sf. Ludovic de Toulouse, unchiul său. Amândouă sunt încredinţate călugărilor franciscani.

1440 Radna este menţionată pentru prima dată în documente. Toponimicul are la bază cuvântul de origine slavă "ruda ", care se traduce prin " metal ".

1520 În jurul acestui an, o văduvă pioasă ridică prima capelă pe dealul din Radna. După ce Banatul va fi cucerit de către otomani, capela va sluji credincioşilor şi călugărilor franciscani, refugiaţi din calea năvălitorilor pe malul nordic al Mureşului.

1551 Începe stăpânirea otomană, care va dura până în 1716.

1552 Prin căderea Timişoarei, capitala Banatului, in mâinile turcilor, stăpânirea otomană se va extinde peste o mare parte a Ungariei.

1626 Călugări bosniaci ai Provinciei Sf. Cruci vin la Radna ca şi insoţitori ai concetăţenilor lor care s-au stabilit în intregul imperiu otoman ca negustori şi preiau – toleraţi de turci - pastoraţia credincioşilor catolici.

1642 P. Andrija Stipančić, preot la Radna, reuşeşte după un lung şi anevoios drum făcut pe jos până la Constantinopol şi înapoi, să obţină, în schimbul unui substanţial bacşiş, de la sultan un "Embre" (ferman) pentru renovarea capelei sale.

1668 Capela fraţilor franciscani din Radna primeşte in dar o icoană tipărită pe hârtie în tipografia Remondini din Bassano del Grappa, Provincia Vicenza, Italia. Aceasta este icoana miraculoasă cinstită până în zilele noastre.

1695 Soldaţi otomani incendiază capela franciscanilor din Radna. În mod miraculos, icoana tipărită pe hârtie nu a ars, fiind găsită mai apoi de credincioşi printre resturile carbonizate. După o altă legendă, copita calului unui călăreţ turc, care a vrut să se apropie de capelă, s-a afundat in piatră. Scena se poate vedea pe peretele din dreapta a bisericii.

1699 Prin pacea de la Carloviţ Mureşul devine graniţă: Lipova împreună cu Banatul rămân în posesie otomană, iar Radna, la nord de râu, revine Ungariei. Banatul va fi eliberat în octombrie 1716, când principele Eugeniu de Savoia cucereşte Timişoara.

1709 În urma epidemiei de ciumă şi a promisiunii făcute de către locuitorii oraşului Arad, are loc pelerinajul acestui oraş la Maria Radna, în semn de mulţumire pentru încetarea şi salvarea de această teribilă plagă.

1722 Cronicarul mănăstirii menţionează, bazat pe povestirile locuitorilor, că aceştia ar fi văzut lumini nocturne şi miraculoase pentru care nu s-a găsit nici o explicaţie. La fel arată, că lăcaşul de cult este deja vizitat atât de grupuri mici de pelerini cât şi de procesiuni mai mari.

1723 Este construită o nouă biserică mai mare.

1727 Se începe cu construcţia mănăstirii de azi cu aripa de vest. Între 1743 şi 1747, numărul călugărilor crescând semnificativ, se adaugă aripa de sud.

1750 Are loc, în urma unei investigaţii minuţioase, recunoaşterea oficială din partea Bisericii a locului de pelerinaj de la Maria Radna.

1756 La data de 7 iulie, în sărbătoarea Rusaliilor, are loc aşezarea pietrei de temelie a unei noi biserici pentru Maria Radna, biserica veche fiind deja neîncăpătoare. Această biserică dăinuie până în zilele noastre.

1767 În ziua de 9 iunie, din nou de Rusalii, episcopul Franz Anton Leopold conte Engl de Wagrain, mută solemn icoana miraculoasă în noua şi frumoasa biserică, pe care o binecuvântase cu o zi înainte. Este de remarcat, că începând cu primele ore ale zilei s-au ţinut slujbe in diferite limbi: germană, maghiară, iliră, croată, română, bulgară şi armenească, în faţă a 12000 de pelerini. Aproape cinci mii de credincioşi s-au împărtăşit.

1768 Se află în vizită la Maria Radna împăratul Josif al II-lea. Despre el se spune că ar fi fost atât de impresionat de acest loc de har, încât ar fi afirmat că dacă nu ar fi fost împărat la Viena, ar fi dorit să fie guardian la Maria Radna.

1771 Icoana miraculoasă primeşte în dar o podoabă nepreţuită: este adusă de la Viena marea ramă de argint, opera meşterului aurar oficial al curţii imperiale, Joseph Moser.

1820 Arhiepiscopul principe-primat al Ungariei, Alexander de Rudna, consacră în mod solemn biserica, dăruind totodată icoanei miraculoase două coroane de aur. A cerut prin testament că după moarte inima sa să fie aşezată spre odihnă în preajma icoanei Sfintei Fecioare Maria din Radna.

1822 În acest an au venit aşa de mulţi pelerini la Radna, incât cronicarul afirmă că aşa de mulţi oameni nu a mai văzut. Printre ei se aflau şi români ortodocşi.

1832 De Rusalii au venit 25.000 de pelerini, de Naşterea Maicii Domnului din nou 20.000. De Rusalii din anul 1844, 22 de preoţi au ascultat aproape non stop 13.000 de confesiuni.

1860 Se înregistrează din nou un număr foarte mare de vizitatori. Pelerinii sosesc de departe: de pe malurile râului Tisa nu mai lipseşte nici o comună; printre cei care vin din Transilvania şi Budapesta sunt şi ortodocşi români; oaspeţi permanenţi au devenit românii greco-catolici din Lugoj şi Zăbrani, care îşi ţin slujbele în rit bizantin. Aproape fiecare comună din Banat precum şi fiecare dieceză a monarhiei multietnice îşi are propria zi de pelerinaj.

1895 Cu ocazia aniversării a două sute de ani de la înregistrarea primului miracol de la Maria Radna, biserica este înfrumuseţată cu un nou altar principal, realizat din marmură de Carrara.

1905 se instalează noua orgă a firmei Leopold Wegenstein din Timişoara. Instrumentul are 26 de registre pe trei manuale şi pedalier, şi numără 1580 de tuburi. Prospectul este conceput după un desen al celebrului constructor parizian Aristide Cavaillé-Coll.

1911 Cele două turnuri ale bisericii din Maria Radna sunt înălţate fiecare cu câte 30 de metri, astfel ele ajungând la înălţimea totală de 67 de metri. Această realizare se datorează lui P. Augustinus Prieszter OFM, din a cărui iniţiativă este reamenajată şi colina cu Calea Sfintei Cruci, din spatele bisericii.

1917 au fost rechiziţionate tuburile de prospect ale orgii şi clopotele ca materiale de război. După primul Război Mondial, când Imperiul Austro-Ungar se destramă, Radna va face parte din România. Datorită eforturilor uneori supraomeneşti ale episcopului Augustin Pacha, Radna devine tot mai mult un centru de rugăciune şi de înnoire spirituală. Radna îşi trăieşte zilele de glorie! Episcopul Pacha a fost un neobosit pelerin, confesor, predicator, dar şi partener de discuţie.

1935 În acest an este înregistrat cel mai mare număr de pelerini din istoria Radnei: au venit în pelerinaj, împreună cu episcopul diecezan Dr. h. c. Augustin Pacha, peste 73.000 de credincioşi, mulţi dintre ei parcurgând pe jos întreaga distanţă.

1944 Mişcarea naţional-socialistă şi fascistă adusese ţara intr-o catastrofă. În urma evenimentelor din 23 august 1944, România este ocupată de trupele sovietice şi ajunge în sfera de influenţa comunistă.

1948 P. Ernst Harnisch OFM devine noul guardian al mănăstirii şi al locului de pelerinaj din Maria Radna. În vremuri tulburi şi deosebit de grele pentru credinţa catolică, el a asigurat pentru aproape o jumătate de secol conducerea acestui atât de iubit loc de pelerinaj.

1950 Episcopul Pacha, canonici, călugări şi călugăriţe sunt condamnaţi în cadrul unor procese comuniste publice la ani grei de detenţie. Pelerinajele au fost interzise, iar mănăstirea rechiziţionată, la Radna rămânând un singur preot impreună cu unul sau doi călugări.

1951 După interzicerea ordinelor călugăreşti catolice de către puterea comunistă (1949), sunt concentraţi la Maria Radna, în condiţii deosebit de grele, toţi franciscanii din România. Ceva mai târziu ei se vor împrăştia în toată ţara.

1964 După ce a fost închis în temniţele comuniste timp de treisprezece ani, episcopul clandestin Dr. Adalbert Boros este eliberat. În primul său drum, direct din temniţă, paşii săi s- au îndreptat spre Sfânta Fecioară din Maria Radna.

1971 Chiar şi în timpul comunismului multe grupe de pelerini au venit la Radna, iar dărnicia credincioşilor nu s-a diminuat. În felul acesta a fost posibil ca biserica să fie renovată în interior şi în exterior. Cu această ocazie s-au executat lucrări de reparare şi restaurare la capele, calea crucii şi drumuri.

1990 Ordinele călugăreşti catolice din România sunt oficializate şi reactivate.  

1992 Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea conferă bisericii de pelerinaj din Maria Radna titlul de Basilica Minor. Cu această ocazie, arhiepiscopul titular Dr. Adalbert Boros dăruieşte bazilicii un nou altar, în semn de mulţumire faţă de Sfânta Fecioara din Maria Radna, pentru ocrotirea acordată Bisericii şi diecezei în vremurile grele ale comunismului.

2003 Începând cu acest an, de la data de 1 octombrie, călugării franciscani, după o bogată şi multiseculară prezenţă, părăsesc mănăstirea Maria Radna, din lipsă de fraţi. Din acest moment conducerea acestui loc de pelerinaj este încredinţată clerului diecezan. Actualul paroh este părintele Andreas Reinholz.

2013 În cadrul unui proiect cofinanţat de Uniunea Europeană, ansamblul Maria Radna, clasificat monument istoric de categoria A, se supune unei renovări complete. Scopul fiind dezvoltarea regiunii şi turismului cultural în Regiunea Vest prin includerea în circuitul turistic a Bisericii şi Mănăstirii Maria Radna.

2015 În data de 2 august se oficiază inaugurarea ansamblului cu ocazia pelerinajului credincioşilor de Ziua Portiuncula in prezenţa a oficialităţilor din viaţa politică şi spirituală din ţară şi din străinătate.